Fernán Caballero, Povestiri, selecție, traducere din limba spaniolă, prefață și tabel cronologic de Lavinia Vlădescu. Lector: Pușa Roth. Coperta: Costin Tuchilă. ISBN 978-630-6601-35-6. Preț: 35 lei, 12 euro (pentru Diaspora).
„Fernán Caballero – o voce dublă în literatura secolului al XIX-lea
„Sub pseudonimul Fernán Caballero se ascunde, de fapt, Cecilia Böhl de Faber y Larrea, o scriitoare născută în Elveția, la Morges, în 1796, într-o familie de origine germană (m. 7 aprilie 1877, Sevilla). Alegerea unui pseudonim masculin – un gest mai degrabă strategic decât simbolic – a favorizat receptarea operei sale într-o epocă în care femeile scriitoare aveau acces limitat la recunoaștere literară.
Caballero este o figură aparte în literatura spaniolă: deși asociată adesea cu începuturile realismului (în special prin romanul La Gaviota/Pescărușul, 1849), ea rămâne puternic legată de etosul romantic și de dimensiunea tradițională a Spaniei rurale. Stilul său reunește o observație moralizatoare, adesea în acord cu valorile conservatoare ale epocii, cu un gust autentic pentru folclor și narațiuni populare.
A devenit cunoscută prin romane despre viața de zi cu zi în satele andaluze, dar, în același timp, scria și povestiri care circulau din gură în gură, pe care le-a repovestit în felul ei: cu farmec, cu ironie și cu o ureche atentă la limbajul viu al oamenilor.
Povestirea cultă cu structură populară – între tradiție orală și construcție literară
Poveștile din acest volum sunt, așadar, povestiri culte cu structură populară. Asta înseamnă că vin din folclor, din basmele spuse seara, la gura sobei, dar sunt rescrise cu o mână sigură, care știe să dozeze hazul, suspansul și morala fără să plictisească. Fiecare text are o voce clară, o cadență ritmică și replici care par să fi fost scrise nu pentru a fi citite în gând, ci pentru a fi spuse cu voce tare.
Volumul de față reunește un corpus de povestiri cu origini populare, repovestite, adesea elaborate în cheia unei sensibilități burgheze și didactice. Deși tonul este adesea colocvial, cu urme de oralitate și o narațiune liniară, Fernán Caballero inserează discret elemente de alegorie morală, de satiră socială sau de meditație religioasă.
Cele mai multe dintre povestiri pornesc de la structuri arhetipale: basmul cu încercări la care sunt supuși eroii (de exemplu, Bella-Flor, Fata cu trei soți), fabula cu morală (Lupul cel prostuț și vulpea cea șireată), legenda creștină (Povestea vrăjitoarei, Sfântul Laurențiu) sau povestirea exemplară (Puterea pocăinței, Adam). Tensiunea dintre registrul naiv și intenția etică este una dintre notele caracteristice ale stilului caballerian.
Umorul, mai ales, joacă un rol-cheie. Nu este un umor zgomotos, ci unul de observație: cum se joacă o furnicuță de-a coafatul și fardatul în pragul casei, cum se ceartă o vulpe șireată cu un lup prostuț, cum se învârte o bătrână vrăjitoare pe vârful unei săbii ca un foc de artificii sau cum flautul făcut dintr-o trestie cântă singur și spune adevărul. Avem de-a face cu un tip de comic discret și expresiv, bazat adesea pe detalii de limbaj, pe expresii dezinvolte și pe ritmuri dialogate.
Oralitatea este unul dintre cele mai savuroase elemente ale stilului lui Fernán Caballero. Autoarea știe să redea ritmul viu al povestitorului popular: fraze cu repetiții, adresări directe, interjecții și structuri tipice basmului («a fost odată ca niciodată…», «și eu, care vă povestesc…»). Uneori, povestitorul se implică direct în narațiune, glumind pe seama celor întâmplate sau mimând uimirea: «Și eu, care am fost și am venit, n-am primit nimic.» Acest joc între cititor, narator și poveste face ca lectura să curgă firesc, ca o istorisire spusă din aproape în aproape.
Pe lângă haz și oralitate, povestirile se remarcă prin construcții narative solide. Unele urmează tiparul clasic al basmului de tip «călătorie și probă» (Bella-Flor, Cavalerii Peștelui), în care personajul bun este pus la încercare, iar faptele sale bune îi aduc salvarea. Altele sunt fabule cu morală (Lupul cel prostuț și vulpea cea șireată, Mica pasăre șireată), parabole religioase (Cum îi place copilului Dumnezeu să I se ceară, Puterea pocăinței) sau povești cu un aer de farsă, unde nebunia, dorința sau prostia duc la întorsături de situație savuroase (Fata cu trei soți, Sacul cântător, Povestea minciunilor).
Interesul pentru copil și copilărie – narațiuni pentru mintea curată
În multe dintre textele incluse aici, destinatarul implicit pare a fi copilul: atât prin simplitatea vocabularului și succesiunea previzibilă a episoadelor, cât și prin prezența personajelor-animale, a repetițiilor ritmice și a finalurilor moralizatoare. Totuși, lectura acestor povestiri nu este exclusiv destinată vârstelor fragede.
Citite astăzi, ele par să păstreze un strat dublu: un strat pedagogic, destinat educării caracterului prin pilde ușor de memorat, și un strat simbolic, în care se pot citi trauma pierderii, nedreptatea socială, fragilitatea statutului feminin, nevoia de transcendență. Pilda devine astfel, uneori, pretext pentru întrebări incomode.” – Lavinia Vlădescu, Prefață, fragment.
Volumul poate fi procurat de la Librăria „Eminescu” din București (Bd. Regina Elisabeta nr. 16, colț cu str. Academiei). Program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00, inclusiv comenzi online, click aici.
Cărți ale Editurii Leviathan și revista „Leviathan” (ultimele exemplare) la Librăria „Mihai Eminescu” din București, click aici.
Revista trimestrială „Leviathan”, click aici.