Cred că sunt un individ obișnuit. Școala și activitățile mele profesionale s-au întâmplat și se întâmplă pe continente îndepărtate de orice insulă literară propriu-zisă. Nici măcar din întâmplare, în anii trecuți, nu am trecut prin apropierea vreunei astfel de insule. Însă, de-a lungul timpului, dintr-o dorință niciodată definită pe deplin, am tot scris povești. Pe foi de caiet sau volante, pe hârtii oferite de chelnerițe politicoase în timp ce beam o cafea, cu ajutorul unor computere mai mult sau mai puțin portabile. Am scris mai mereu proze scurte. Scriu în momentele mele de răgaz sau neliniște, cel mai adesea fără a realiza din aceasta mai mult decât câteva file puse cine știe pe unde, citite ocazional de vreo cunoștință sau publicate mai mult din bunăvoința altora decât din efortul meu.
Scriu pentru a păstra întâmplări adevărate sau imaginate, pe care le-aș pierde altfel. Am încercat să dau formă, culoare, miros și gust acestor întâmplări, le-am developat în cuvinte şi le-am fixat în pagină. Fac lucruri cât se poate de terestre în viața mea de zi cu zi, dar îmi rămâne mereu timp să citesc, să scriu, să iubesc literatura și să cred în ea.
Cred că sunt un tip obișnuit. Îmi place să scriu povești.
Radu Comșa
Debut editorial cu volumul De ce și-a lăsat Petre P. Barbă și alte povestiri, 2021.